Libertinajul si Luxul Francezilor

Dupa cum stau marturie toate insemnarile istorice, viata usuratica, libertinajul si luxul nebun al francezilor din vremea aceea n-au seaman. Ultimii ani ai domniei lui Ludovic XIV, de pomina pentru evlavia austera, pentru buna-cuviinta si solemnitatea curtii lui, nu lasasera niciun fel de urme. Din nefericire, ducele de Orléans, plin de calitati stralucite si de tot soiul de pacate, nu era deloc fatarnic. Orgiile de la Palais Royal nu erau o taina pentru parizieni, si pilda lor era molipsitoare. In vremea aceea se ivi Law, lacomia de bani se insotea cu setea de placeri si distractii, mosiile se iroseau, bunele moravuri piereau, francezii radeau si speculau. Statul se descompunea, in sunetele refrenurilor vesele ale vodevilurilor satirice.

Toate acestea faceau ca societatea de atunci sa prezinte un tablou din cele mai interesante. Rafinamentul si pofta de distractii apropiara toate straturile societatii. Bogatia, amabilitatea, celebritatea, talentul si chiar ciudatenia, intr-un cuvant, tot ce hranea curiozitatea sau fagaduia o placere, se bucurau de aceeas trecere. Literatura, stiinta si filosofia, parasind cabinetul tihnit, coborau in mijlocul inaltei societati, spre a servi modei si spre a-i da tonul. Femeile domneau, dar nu mai cereau sa fie adorate. Respectul adanc pentru ele era inlocuit cu o politete pur formala. Aventurile ducelui de Richelieu, acest Alcibiade al noii Atene, au intrat in istorie si ne inlesnesc intelegerea moravurilor din acele vremuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu