Anormal

Anormal pentru ca nu pot sa trec mai departe, nu iau pauze de gandire, anormal pana in intimitatea reflexelor mele. Pentru mine timpul se masoara in intamplari si decizii, pentru tine in importanta unei flori, in bucuria unui lac de unghii cu efect de mozaic. Nu sunt prea batran, dar din pacate nu ma mai incanta ingerii in zapada, chiar daca ma tii de mana. Nu pun pret pe diferenta de varsta, dar o resimt si ieri m-a otravit dusmanoasa, m-a scuipat in obraz cat te-am asteptat in timp ce tu nu-ti puteai lua telefonul din mainile mamei tale. Cum sa te prezint fiului meu cel mare cand el inca de la 6 ani isi cultiva responsabil harul de a-i face fericiti pe altii? Cum sa scuz in fata lui lipsa ta de seriozitate, cum sa-mi motivez absurda senzatie ca-mi apartii? Am uitat ce inseamna sa fii indragostit pentru ca atat de mult timp am iubit si in fiecare clipa imi insel conditia de suferind, mi se pare ca tradez iluzia de loialitate eterna construita pe un trup pentru care mi-am calcat ratiunea in picioare, mi-am pus sare in rani la infinit. Boala asta a declansat in mine un sistem de aparare, mi-a cicatrizat dureros dorintele neimplinite schimband idealul de ieri in pasiunea furibunda de azi. Ma munceste satanic atentia permanenta de a intelege tot din nimicul care te formeaza si as vrea sa pot fi perfect, sa nu-mi reprosezi niciodata ca port ceasuri prea scumpe, sa nu crezi ca daca beau nu mai constientizez nimic, sa nu te supere ca mizez intr-o seara tot ce am la mine si ca uneori mi-as dori ca viata sa fie un joc de noroc.