Visul unui Cofetar Nebun

Ion Besoiu a spus la un moment dat în presa ca vrea sa faca un studio de film la Sibiu. S-a realizat visul? „Un cofetar nebun este cel care face un tort cât e Casa Scânteii sau Casa Poporului”. Astea sunt visele unui cofetar nebun. Cum sa spun, un cofetar nebun este cel care face un tort cât e Casa Scânteii sau Casa Poporului. Ca sa faci un studio de film îti trebuie bani foarte multi si mai trebuie ceva: chiar daca as face un singur film sau doua, trebuie sa gasesc niste sponsori interesati. Sunt de principiu ca marile curente în cinematografie s-au nascut si din saracie, daca ne gândim la italianul De Sica sau francezul Noval, care tot asa, din saracie au iesit cu aparatul dupa razboi pe strada; au avut o tematica extraordinara... Trebuie sa gasim posibilitati sa facem si filme cu mai putini bani. Din pacate, toti se arunca la filme care manânca bani foarte multi. Si ca sa faci ce? Uite, eu ma întreb de ce cinematografia noastra nationala care este destul de matura nu a reusit sa faca niste filme utremuratoare despre revolutie: cum a fost, a murit sau nu Ceausescu?! Aduceti-va aminte de pilda de istoria filmului polonez: acestia au suferit cumplit si i-au durut razboiaiele si au facut mari filme. Noi am avut suferinte majore în timpul comunismului, iar revolutia care s-a zbatut între certitudine si incertitudine, între adevar si minciuna, putea sa nasca o serie de filme cutremuratoare. Ne-am ancorat în filme despre povestioare mai mici, mai putin interesante sau în filme cu tigani. „Eu nu spun ca sunt ideal pentru a deschide o scoala de cinematografie, dar ca s-o sprijin, asta se poate.”