Ma mut din casa asta,nu mai am loc de mine. Imi voi impacheta bucati de suflet amortit in vidul zilei de maine,franjuri de memorie voi arunca printre ganduri de viitor,marturii ale trecutului voi ingramadi intr-un colt de geanta si pe roti unse de betia uitarii voi trage dupa mine insasi viata. Imi cumpar locul meu si nu mai platesc chirie viciilor care mi-au furat mai multi ani decat as fi fost eu dispus sa le ofer. Azi am avut termen pentru partaj, nu m-am dus. Am uitat sau n-am vrut sa-mi amintesc, nu stiu exact si mi se agita in minte reprosul unuia dintre avocati: ”Nu va ajuta atitudinea asta,instanta va considera dezinteresat.” Nu ma intereseaza, n-am nevoie de niste straini sa-mi spuna ca mi se cuvin lucruri pe care nici nu le mai pot vedea, s-ar razbuna pe mine prezenta lor neinsufletita, s-ar prafui neatinse... Spre dimineata mi-am dat seama ca nu mai am rabdare, ca se intampla ceva stupid cu mine. Nu e bine deloc,nu-mi pot tolera dependenta asta aparuta subit si aproape nejustificat. Ma simt manipulat de o nebunie precoce, nu vreau sa recunosc ca mai vreau si nu ma pot opri. Din letargia abundenta a unui dor aproape epuizat, am ajuns sa caut prin casa urmele rasului tau sanatos, sa ascult cu respiratia oprita ecoul numelui meu infasurat ca un sarut pe buzele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu