Punct

Pentru ca totul are o cauza, dar putine efecte pot fi anihilate,m-am amuzat resemnat cu mult timp inainte ca tampitii de doctori sa-mi spuna ca doar o interventie pe suflet ar mai putea curata ramasitele dureroase lasate in urma de ulcerul flamand care roade din mine. Le-as fi ras chiar in nas cand imi fluturau dezamagiti concluziile ultimelor analize: “Nu e bine,domnule. Nu e bine deloc si nu faci nimic sa-ti atenuezi degradarea de care suferi.” As fi ras pentru ca habar nu au ei de ce sufar, ca am amortit de mult si nu ma mai doare decat aerul pe care il respir. Daca ar putea vorbi toate hartiile aruncate, daca toate prescriptiile ar avea glas sa-mi tradeze explicatia stiintifica a unor stari de crispare, cei care inca mai tin la mine ar fi afectati de osteneala ce mi se cuvine doar mie. Sunt egoist, nu-mi impart cu nimeni canoanele. Merg mai departe, mai adanc, mai supus putinelor momente de visare cand devin tot ce n-am putut fi. Mi-am dorit cateva lucruri, am realizat atat de multe incat m-am indepartat de tot in ceea ce crezusem initial. Cand m-am trezit din cosmarul realitatii deformate, am inteles ca nu sunt artistul indragostit de muzica asa cum pe undeva prin mine imi dorisem, ca sunt maniacul sunetelor frustrat de propria-i rabdare pierduta. M-am trezit profesor in fata unei categorii de oameni din care intotdeauna am crezut ca doar fac parte, incapabil sa ies in fata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu