Punct si De la Capat

Viata intrece imaginatia, depaseste orice tentativa de scenariu prestabilit,oricat de lucid te-ai crede. Viata mea e bolnava. Ea m-a imbolnavit si pe mine, datorita ei exist in felul asta malign,metastatic, si pentru ca imi apartine, raman singurul vinovat. Daca in retetele mele s-ar recomanda liniste concetrata in doze mari, iertare pentru greselile indelung planuite si, intravenos, zilnic, din iubirea asta pagana, as deveni dependent de sanatate, mi-as vinde bucati din suflet sa am mereu garantia zilei de maine. Spuneam ca merg mai departe si nu intorc capul decat daca imi aud numele explodand, ranind pe cineva. Atunci ma opresc. Ma opresc si stagnez mai mult decat o poate face oricine. Cum sa explic ca in momentele alea intinse pe ani lungi, eu prind radacini in locuri nisipoase, ma alimentez cu boala din bratele parazitilor indragostiti,agatati de mine?

Eu nu pot fi decat victima mea, nu pot functiona decat alimentat de dovezile ca imposibilul este a infinita parte din posibil. Nu ma pot lipsi de nimic din ceea ce,intr-un fel sau altul, face parte din mine. S-au cimentat toate in asa fel incat au format iluzia omului necesar oricui,dar la fel de daunator. Uneori ma folosesc de cuvinte mari ca sa spun lucruri mici,accentuez limite transparente, sunt sincer cand ar trebui sa mint si iubesc cand ar trebui sa uit. Schimbarile sunt bune zicea cineva, cu subanteles, dar cine dracu are nevoie de ele cand tot ceea ce esti nu inseamna decat o continua, blestemata, schimbare? Poate sa-mi schimb hainele, dar orice as imbraca parca poarta in textura emblema fiintei mele.Imi sunt inutile incercarile de a privi lumea cu alti ochi pentru ca eu nu-i am decat pe cei ai sufletului. As trata omenirea cu alte maini, alte simtiri, daca m-as putea trata de mine.